Irmgard și soțul ei Hans și-au început munca voluntară în 1993, conducând organizația de ajutorare Freundeskreis Villingen-Schwenningen timp de decenii. În ultimii 30 de ani, ea a cultivat legături strânse cu Caritas în Oradea și cu alte organizații de ajutorare din România. În timpul vizitelor lor în România, au stat cu episcopul József Tempfli, iar prietenia lor a continuat cu episcopul László Böcskei. Prin colaborarea cu diverse grupuri locale și internaționale, inclusiv Asociația Femeilor și grupul parohial Bruder Klaus, ea a coordonat numeroase transporturi de ajutor, sprijinind în special tineretul.
Doamna Rösch a fost o susținătoare neclintită a spitalului de copii din Oradea, menținând o relație strânsă cu doctorul Kecskeméi. În vremurile dificile de după schimbările politice din România, ea a procurat paturi de spital și formulă pentru sugari, oferind asistență crucială copiilor bolnavi atunci când resursele erau insuficiente. Sprijinul ei s-a extins și la departamentul de pompieri din județul Bihor, la persoanele cu dizabilități și la cei răniți, furnizându-le scaune cu rotile și alte echipamente necesare. De asemenea, a menținut o relație bună cu Surorile din Mallersdorf și a sprijinit căminele pentru bătrâni și persoane cu dizabilități din Timișoara și Brașov. Ea a organizat excursii pentru turiști și oficiali pentru a promova și îndrăgi România în fața străinilor.
Doamna Irmgard a avut o dragoste profundă pentru România, pentru oameni și pentru peisaje. A scris articole excepționale despre călătoriile sale pentru presa germană, care au ajutat la construirea de noi conexiuni și la atragerea de sprijin pentru Episcopia Oradea. A colectat regulat pachete alimentare de Crăciun pentru beneficiarii Caritas și a menținut o relație strânsă cu Forumul Democrat German, furnizând multe materiale educaționale pentru cei care învățau germană în județul Bihor. Ea a însoțit frecvent transporturile de ajutor și ne-a vizitat de două sau trei ori pe an, atât timp cât starea de sănătate i-a permis.
Irmgard Rösch s-a născut pe 16 iunie 1934 și a trăit ororile și lipsurile celui de-al Doilea Război Mondial în copilărie, ceea ce i-a alimentat angajamentul de-a lungul vieții de a ajuta bolnavii și nevoiașii. Pentru ea, caritatea era o afacere de familie. Căsătorită în 1957, soțul ei Hans a fost ofițer la pompieri, și au avut mai mulți copii. Ea a vizitat pentru prima dată România după revoluția din 1989, din întâmplare, înlocuind un jurnalist pentru a însoți un transport de ajutor. Experiența a avut un impact atât de profund asupra ei încât a devenit voluntar permanent, implicându-și curând soțul și copiii în activitățile caritabile. Unul dintre fiii lor, de exemplu, a ajutat la renovarea acoperișului capelei Centrului Sfântul Iosif cu un grup de meșteri.
În 1991, a fost membru fondator al Freundeskreis Villingen-Schwenningen și a devenit liderul acestuia doi ani mai târziu. După decesul lui Hans în 2015, ea a continuat să conducă organizația singură. În mai 2001, municipalitatea Villingen-Schwenningen i-a acordat Crucea de Onoare pentru activitatea sa. În 2015, a primit Medalia de Merit a Episcopiei Oradea la aniversarea de 25 de ani a Caritas și Medalia de Merit a Arhiepiscopiei Freiburg.
Ne-am întâlnit ultima dată cu ea în octombrie anul trecut, când a găzduit o delegație Caritas la casa ei. Ea ne-a demonstrat cu mândrie eforturile bine organizate ale grupului ei de voluntari în colectarea, ambalarea și trimiterea transporturilor de ajutor către Episcopia Oradea. În ciuda sănătății sale în declin, a condus activitatea cu aceiași ochi strălucitori, zâmbet vesel și mână fermă ca atunci când am cunoscut-o pentru prima dată acum trei decenii. Ne-a spus că nu avea nicio intenție de a se retrage și plănuia să continue munca caritabilă până la ultima suflare. Și așa a făcut, făcând viețile nenumărate mai bune prin activitățile sale.
Să se odihnească în pace. Echipa Caritas Catolica nu o va uita niciodată pe doamna Rösch.
