„Nea Imre”, așa cum îl numeau toți, s-a născut la 21 noiembrie 1951 în Galoșpetreu, unde a și urmat școala. La numai optsprezece ani s-a mutat la Oradea, unde, din 1969, a lucrat la întreprinderea de stat „Lemnul”, iar în paralel a prestat muncă de tâmplărie pentru Episcopia Romano-Catolică și Bazilică. A fost unul dintre cei mai vechi angajați ai Caritasului, începându-și activitatea încă din timpul părintelui Ferenc Matos, de vrednică pomenire, în 1990. Din 1999 și până în ultimele zile a rămas colaborator fidel alături de părintele József Rajna. Au existat și ani în care, împreună cu soția sa Ica și fiul său Zsolt, întreaga familie a lucrat la Caritas, devenind astfel stâlpi de bază ai marii familii Caritas.

Dăruirea lui nu a cunoscut limite. Nu a refuzat niciodată vreo sarcină, îndeplinind totul cu inimă și pricepere. A realizat nenumărate ferestre pentru fostul internat şcolar de pe Şirul Canonicilor, pentru ca elevii să fie feriți de curent și de frigul iernii. De asemenea, a efectuat numeroase lucrări de tâmplărie pentru Căminul de Bătrâni „Sfântul Martin” și pentru Centrul „Sfântul Iosif”. Tot el a asamblat și reparat mobilierul donat Caritasului. „Prin munca sa, a dus activitatea Caritasului mai departe. Puteam fi siguri că ceea ce i se încredința era realizat cu cinste și devotament” – își amintește canonicul József Rajna, director Caritas.

O dovadă a omenirii sale exemplare a fost și atunci când a construit o etajeră pentru farmacia caritabilă Caritas lucrând împreună cu susținătorul nostru olandez, Herman Willemsen. Deși nu vorbeau aceeași limbă, prin pricepere profesională și gesturi au reușit să comunice perfect. În semn de recunoștință, familia Willemsen i-a oferit lui Nea Imre un ceas elvețian unic, gravat cu emblema Caritasului, piesă admirată mai târziu de întreaga organizație. La ceremonia de înmânare au fost prezenți și episcopul László Böcskei împreună cu conducerea Caritas.

„A fost un om de cuvânt, găsea mereu soluții creative pentru orice problemă. Chiar dacă nu vorbeam aceeași limbă, ne-am înțeles de minune. Îmi voi aminti mereu de gestul său cavaleresc, când îmi săruta mâna ca mod de salutare” – povestește d-na Coby Willemsen din Olanda.

Cu fotografiile alăturate, îi aducem și noi ultimul omagiu dragului nostru coleg Imre Kertész, tâmplarul emblematic al Caritasului. Odihnească-se în pace.